De ce alegem acelasi tip de parteneri ?

Psihologie - Cognitiv-Comportamentala

Mihaela Dumitru

În lumea modernă, oamenii au o varietate de opțiuni în ceea ce privește partenerii de viață. Însă, există uneori un trend care se observă frecvent: oamenii ajung să aleagă mereu același tip de partener, uneori chiar și atunci când nu funcționează relația sau aceasta este dăunătoare pentru ei. De ce se întâmplă acest lucru și cum poate fi explicat psihologic acest comportament?

1. Teoria atașamentului

Una dintre explicațiile posibile pentru acest comportament se bazează pe teoria atașamentului. Aceasta afirmă că, încă de la naștere, oamenii dezvoltă un tip de atașament față de principalul lor îngrijitor. Acest tip de atașament poate fi securizat sau nesecurizat și se formează în urma interacțiunilor din copilărie. De exemplu, dacă un copil primește îngrijire și atenție constantă din partea părinților, acesta va dezvolta un atașament securizat. În schimb, dacă părinții sunt absenți sau nu sunt în stare să ofere îngrijire și atenție adecvată, copilul va dezvolta un atașament nesecurizat.

Atunci când oamenii ajung la vârsta adultă, aceștia pot ajunge să caute parteneri care să ofere tipul de atașament pe care l-au dezvoltat în copilărie. De exemplu, o persoană care a avut un atașament securizat poate căuta un partener care să ofere același tip de atașament, iar aceasta poate fi o caracteristică importantă pentru ea în ceea ce privește selecția partenerilor. În schimb, o persoană care a avut un atașament nesecurizat poate căuta un partener care nu poate oferi atenție constantă și afectivă, iar cu toate că ajunge să sufere fara să-și dea seama, acceptă, pentru că acest lucru este familiar din copilărie.

Astfel, teoria atașamentului poate oferi o explicație pentru faptul că oamenii ajung să aleagă mereu același tip de partener. Acest comportament poate fi, de asemenea, amplificat de faptul că oamenii tind să se simtă confortabil cu ceea ce le este familiar, iar acest lucru poate include și tipul de atașament pe care l-au dezvoltat în copilărie.

2. Schema personală

O altă explicație pentru faptul că oamenii ajung să aleagă mereu același tip de partener se bazează pe conceptul de schemă personală. O schemă personală este o reprezentare cognitivă a lumii și a noastră înșine, care se dezvoltă pe măsură ce interacționăm cu mediul înconjurător. Aceasta poate include așteptări, convingeri și valori.

Atunci când oamenii se află într-un mediu care oferă repetate interacțiuni cu un anumit tip de persoană, aceștia pot dezvolta o schemă personală care include așteptări și convingeri legate de acest tip de persoană. De exemplu, dacă cineva a fost mereu în relații cu parteneri care sunt narcisiști și egocentrici, aceasta poate dezvolta o schemă personală care include așteptări legate de acest tip de partener.

Odată ce o schemă personală a fost dezvoltată, aceasta poate afecta selecția partenerilor și poate face ca oamenii să aleagă mereu același tip de partener. Aceasta se datorează faptului că oamenii sunt atrași de persoane care se potrivesc cu schema lor personală, deoarece aceasta le oferă un sentiment de confort și de familiaritate.

De asemenea, o schemă personală poate afecta modul în care oamenii interpretează comportamentul partenerilor lor. De exemplu, o persoană care are o schemă personală care include așteptări legate de parteneri narcisiști poate interpreta un comportament obișnuit al unui partener ca fiind egoist sau nesimțit, chiar dacă acest comportament nu are această semnificație.

3. Învățarea socială

Un alt factor care poate explica de ce oamenii ajung să aleagă mereu același tip de partener este învățarea socială. Învățarea socială se referă la procesul prin care oamenii își formează comportamente și atitudini prin observarea și modelarea comportamentului altora.

Atunci când oamenii observă modele de comportament în jurul lor, aceștia pot începe să le imite, mai ales dacă prin aceste modele sunt recunoscuți ca având succes sau fiind satisfăcători. De exemplu, dacă o persoană a crescut într-o familie în care toți membrii au avut parteneri care au fost distanți, dar bine arătoși, aceasta poate considera acest comportament drept normal și să caute parteneri care au aceleași caracteristici.

În plus, învățarea socială poate fi influențată și de mass-media și cultură. De exemplu, în multe filme și emisiuni TV, personajele sunt prezentate ca având relații care includ anumite caracteristici, cum ar fi un partener posesiv sau un partener care are probleme cu consumul de alcool. Acest lucru poate influența atitudinile și comportamentele oamenilor în ceea ce privește selecția partenerilor.

4. Profeția Auto-Convingerii

Acest factor se referă la credințele impuse de fiecare persoană în parte. In alegerea partenerului, 'profeția' poate apărea atunci cand ne convingem ca suntem atrasi doar de un anumit tip de persoană. De exemplu, dacă persoana este convisă ca este atrasă doar de tipul de 'baiat rău', aceasta va face tot posibilul pentru a îndeplini profeția de a ajunge cu un partener asemănător acestui tip, iar în acelasi timp nerealizand că nu este o relație sănătoasă.

Există mai multe explicații posibile pentru faptul că oamenii ajung să aleagă mereu același tip de partener. Acestea includ teoria atașamentului, schema personală și învățarea socială. Fiecare dintre aceste explicații poate juca un rol în selecția partenerilor și poate explica de ce oamenii ajung să aleagă mereu același tip de partener. Este important să înțelegem că aceste explicații nu sunt neapărat exclusive una față de cealaltă, iar fiecare persoană poate fi influențată în mod diferit de acești factori. De exemplu, o persoană poate fi influențată într-un mod mai puternic de schema personală, în timp ce altcineva poate fi influențată mai mult de teoria atașamentului.

Este important să recunoaștem că alegerile noastre în ceea ce privește partenerii pot avea un impact semnificativ asupra vieții noastre și a fericirii noastre. Dacă suntem conștienți de modelele noastre de selecție a partenerilor, putem începe să le evaluăm și să le schimbăm în mod intenționat.

Pentru a face acest lucru, putem începe prin a identifica și a reflecta asupra tipurilor de parteneri cu care am fost în trecut și a trăsăturilor lor comune. Apoi, putem încerca să ne întrebăm dacă aceste tipuri de parteneri au fost cu adevărat satisfăcătoare pentru noi și dacă au adus valoare în viața noastră. Dacă nu, putem începe să căutăm alte tipuri de parteneri și să ne îmbunătățim selecția, astfel încât să ne asigurăm că suntem fericiți și împliniți în relațiile noastre.

De asemenea, este important să lucram la noi înșine și să încercăm să ne dezvoltăm în mod constant într-un mod care ne face mai deschiși și mai pregătiți să întâlnim parteneri noi și diferiți. Aceasta poate însemna să luăm în considerare terapie sau consiliere, să încercăm noi hobby-uri sau activități și să ne implicăm în comunități care ne interesează.

În final, este important să recunoaștem că schimbarea tipului de partener pe care îl alegem poate fi un proces dificil și îndelungat. În timp ce identificăm și lucram la modelele noastre de selecție, este important să fim răbdători și să ne acceptăm pe noi înșine, fără a ne judeca sau a ne critica. Prin alegerea partenerilor care sunt cu adevărat satisfăcători și valoroși pentru noi, putem îmbunătăți semnificativ calitatea vieții noastre și a relațiilor noastre.


Bibliografie

Diamond, L. M., & Fagundes, C. P. (2010). Developmental perspectives on links between attachment and affect regulation over the lifespan. In M. Mikulincer & P. R. Shaver (Eds.), Prosocial motives, emotions, and behavior: The better angels of our nature (pp. 327-343). American Psychological Association.

Fraley, R. C. (2019). Adult attachment theory and research: A brief overview. In Oxford Library of Psychology. The Oxford handbook of social influence (pp. 297-316). Oxford University Press.

Gillath, O., Shaver, P. R., Baumeister, R. F., & Chun, D. S. (2010). Self-expansion theory of romantic love and attachment: Constructs, measures, and relations to well-being. In M. Mikulincer & P. R. Shaver (Eds.), Prosocial motives, emotions, and behavior: The better angels of our nature (pp. 413-431). American Psychological Association.

Hendrick, S. S., & Hendrick, C. (2016). Love and romantic relationships: Theories, models, and research. Routledge.

Marigold, D. C., Cavallo, J. V., Holmes, J. G., & Wood, J. V. (2014). You're going out with who? Peer influences on changes in romantic partners in adolescence and young adulthood. Social Development, 23(4), 641-657.

Simpson, J. A., & Rholes, W. S. (2017). Adult attachment, stress, and romantic relationships. Current Opinion in Psychology, 13, 19-24.

Sternberg, R. J. (1986). A triangular theory of love. Psychological Review, 93(2), 119-135.

Young, J. E., Klosko, J. S., & Weishaar, M. E. (2003). Schema therapy: A practitioner's guide. Guilford Press.

cookies